Pe urmele lui Eminescu
©Movi Copyright [romanian//english]
Sursa: www.ro.wikipedia.org
Comuna Gorbanesti dateaza din anul 1968 si are resedinta de comuna în satul Gorbanesti. Este alcatuita din 8 sate: Gorbanesti, Siliscani, Vînatori, George Cosbuc, Mihai Eminescu, Batrînesti, Socrujeni si Viforeni.
Probabil putina lume cunoaste faptul ca in comuna Gorbanesti din Judetul Botosani exista si o mica asezare numita Mihai Eminescu. Satul a primit numele poetului dupa ce s-a descoperit ca acesta a trait o perioada pe aceste meleaguri.
Acest mic colt uitat de lume il putem gasi la peste 30 de kilometri de municipiul Botosani, departe de agitatia orasului, dincolo de dealurile Gorbanestiului. Desi mica localitate poarta acest nume din anul 1950, putini sunt cei care au auzit macar de el. Si mai putini sunt cei care au trecut prin aceste locuri. Cel mai tanar dintre cei 8 localnici are 65 de ani, iar cel mai batran se apropie de varsta de 80 de ani. Candva, satul avea scoala, magazin, zeci de locuinte si sute de oameni. Incet, incet, fiii satului au plecat, unii la orase, altii au plecat de langa cei vii, insa o mare parte din ceea ce a condus la aceste plecari ale satenilor au fost alunecarile de teren care intr-o noapte dupa doua saptamani de ploaie au facut ravagii.
Satul a fost descoperit, la finele anului 2003, de catre Carmen Moraru, care afla din scripte oficiale ca in comuna Gorbanesti din judetul Botosani ar exista un sat cu numele Mihai Eminescu. Imdiat in 2004 a fost organizat si “Festivalul Salcamului” , a fost amenajata o biblioteca si o statuie realizata de Victor Foca. Gheorghe Cojocaru, a cărui locuinţă este ridicată pe moşia boierului Stamatopol şi se află în imediata apropiere a statuii lui Eminescu. În casa acestuia a fost amenajată în vara anului 2004 o bibliotecă intitulată „Floare Albastră” ce cuprinde peste 120 de carti.
Pana in 1950 se numea Varnavoaia si chiar si mai tarziu acest mic satuc era cunoscut sub acest nume, nume care vine de la un boier “varnav” (boierului Stamatopol) care a avut candva mosia in acele locuri. Din batrani se spune ca feciorul Eminscu venea la mandre
si anume la fetele boierului asadar nu e exclus ca spiritul eminescian sa se fi dezvoltat in aceste locuri frumoase si linistite in care doar natura isi mai face din cand in cand popasul.
©Movi Copyright [romanian//english]





























-ro.png)
















+x(120))

Chiar nu stiam de satul asta.
Căutările mele pe net au arătat aşa:
Drumul de la Botoşani la Durneşti (40 km) era făcut des de Gh. Eminovici în perioada cât a fost arendaş la Durneşti (până în 1853).
Mergea cu trăsură cu cai şi îi lua 4-5 ore. Drumul Botoşani-Gorbăneşti-Durneşti, nu putea fi făcut fără un popas. Se presupune că la Gorbăneşti se oprea la moşia lui Constantin Stamatopol. Aici se odihneau drumeţii înainte de a pleca din nou mai departe. Îl însoţea uneori Raluca Eminovici cu pruncul Mihai, dar şi de fraţii mai mari ai poetului (Şerban, Iorgu, Nicolae, Ilie), în timpul vacanţelor de vară. În această perioadă, fetele lui Stamatopol aveau 10 şi 12 ani. Legenda (în urma acestei legende cătunul Odaia-Tomeşti / Varnavoaia, a primit numele poetului, având în prezent doar câţiva locuitori) spune că unul din băieţii Eminovici (poate că Şerban; putem să îl excludem pe Mihai, fiind foarte mic) se îndrăgostise de una din tetele lui Stamatopol. Mai târziu, aceste fete se călugăresc la Agafton şi probabil chiar Mihai Eminescu le va întâlni, când îşi vizita mătuşile.
erata: una din fetele lui Stamatopol
[...] cate ceva despre momentele placute ce mi-au marcat copilaria. Am mai scris si pe alte bloguri unele articole cu imagini sau amintiri si imi propun in viitorul apropriat sa mai astern si pe aci cateva momente care m-au [...]