adevarul…gol-golutz…

Toti am fost ranitzi…sau am ranit…candva,de cineva,pe cineva…mai mult sau mai putzin…Se spune ca timpul are puterea de a vindeca ranile…dar  ranile lasa in urma cicatrici…

Simtzi cum in jurul tau culorile isi pierd din frumusetze…verdele crud , plin de viatza si sperantza ,se transforma in gri murdar…galbenul nu-tzi mai daruieste zambetul de altadata,devine pamantiu…albastrul nu tzi se mai pare linistitor,devine innourat ca si cerul inainte de a-si dezlantui ploaia rece…

Zacand in gandurile tale amare intinzi mana catre cunoscutzi, prieteni…si uneori chiar unui strain…te agatzi de orice sperantza,nu crezi in ea dar iti doresti sa fie acolo…vrei ca cineva sa te ajute,sa te ridice..esti prea slabit sa potzi de unul singur,de fapt nu stii daca itzi doresti cu adevarat sa te ridici..

Vrand-nevrand viatza merge inainte…te lasi purtat de ea…e mai usor decat sa-ti faci un drum al tau…si totusi trecutul nu-l potzi sterge…Te lasi  furat de tine si ai vrea sa te razbuni…

E ciudat…incepi sa desenezi un zid intre tine si cei din jurul tau…si crezi ca  nimeni nu o sa te mai poata rani vreodata…fara sa-ti dai seama te indepartezi de sentimente…devii mai distant,mai egoist,mai indiferent…

Poate n-o sa mai cunosti acel gust amar al lacrimilor…dar nici zambetul  nu o sa-tzi  mai fie la fel de cald…

Nu lasa durerea sa-ti fure sufletul,sa te schimbe…fii mai bun !