Pe urmele lui Eminescu

©Movi Copyright [romanian//english]

Sursa: www.ro.wikipedia.org

Comuna Gorbanesti dateaza din anul 1968 si are resedinta de comuna în satul Gorbanesti. Este alcatuita din 8 sate: Gorbanesti, Siliscani, Vînatori, George Cosbuc, Mihai Eminescu, Batrînesti, Socrujeni si Viforeni.

Probabil putina lume cunoaste faptul ca in comuna Gorbanesti din Judetul Botosani exista si o mica asezare numita Mihai Eminescu. Satul a primit numele poetului dupa ce s-a descoperit ca acesta a trait o perioada pe aceste meleaguri.

Acest mic colt uitat de lume il putem gasi la  peste 30 de kilometri de municipiul Botosani, departe de agitatia orasului, dincolo de dealurile Gorbanestiului. Desi mica localitate poarta acest nume din anul 1950, putini sunt cei care au auzit macar de el. Si mai putini sunt cei care au trecut prin aceste locuri. Cel mai tanar dintre cei 8 localnici are 65 de ani, iar cel mai batran se apropie de varsta de 80 de ani. Candva, satul avea scoala, magazin, zeci de locuinte si sute de oameni. Incet, incet, fiii satului au plecat, unii la orase, altii au plecat de langa cei vii, insa o mare parte din ceea ce a condus la aceste plecari ale satenilor au fost alunecarile de teren care intr-o noapte dupa doua saptamani de ploaie au facut ravagii.

Satul a fost descoperit, la finele anului 2003, de catre Carmen Moraru, care afla din scripte oficiale ca in comuna Gorbanesti din judetul Botosani ar exista un sat cu numele Mihai Eminescu.  Imdiat in 2004 a fost organizat si “Festivalul Salcamului” , a fost amenajata o biblioteca si o statuie realizata de Victor Foca.  Gheorghe Cojocaru, a cărui locuinţă este ridicată pe moşia boierului Stamatopol şi se află în imediata apropiere a statuii lui Eminescu. În casa acestuia a fost amenajată în vara anului 2004 o bibliotecă intitulată „Floare Albastră” ce cuprinde peste 120 de carti.

Pana in 1950 se numea Varnavoaia si chiar si mai tarziu acest mic satuc era cunoscut sub acest  nume, nume care vine de la un boier “varnav” (boierului Stamatopol) care a avut candva mosia in acele locuri. Din batrani se spune ca feciorul Eminscu venea la mandre si anume  la fetele boierului asadar nu e exclus ca spiritul eminescian sa se fi dezvoltat in aceste locuri frumoase si linistite in care doar natura isi mai face din cand in cand popasul.

©Movi Copyright [romanian//english]

Expeditie in trecut!

Era a doua jumatate a  lunii mai 2005 … se apropria sfanta sarbatoare a pastelui … si am petrecut aceasta sarbatoare retraind nitel unele amintiri din copilaria mea! Faptul ca am ajuns prin locurile unde am copilarit mi-au  aprins in sufletel multe momente frumoase o parte din mine inca mai pribegea prin acele locuri , alergand  pe campie … intinzadu-se culcat pe iarba verde si de un miros indubitabil  si privind cerul de un albastru limpede ce numai primavara poate fi vazut… Si totusi acum eram  in alt timp … erau doar amintiri …. si faptul ca oarecum lucrurile nu mai erau la fel imi aprindea in constiinta o urma de regret…

Mare  dreptate avea cine spunea odata sa traiesti clipa …caci cine stie cand te mai intalnesti cu ea, atat de importanta poate fi copilaria este ca si o rampa de lansare , un orizont , o deschidere care itzi creeaza acea alternativa necesara care  mai apoi itzi va defini caracterul!  Mergand pe acolo … privind lucrurile care  nu mai era  asa cum arata odata mi-a  trezit sentimente de nostalgie … insa in cele din urma a fost benifica aceasta intalnire deoarece mi-a aratat de unde am plecat si cred ca aceasta a fost un factor important ce a contribuit la relansarea mea sa zicem …. 2005  fiind primul an ce a  insemnat pt mine un nou drum care se continua   spre ceva pozitiv  din an in an. Din acel an  s-au intamplat multe lucruri si oarecum nu mai sunt aceeasi persoana … m-am schimbat mult asta si poate ca am gasit acea scanteie necesara care sa ma ridice , scanteie care a fost tot timpul in mine  …dar am uitat-o acolo in interior!

Pozele de mai jos sunt facute in acele locuri speciale pt mine si anume sat Varnavoia asa cum se numea odata, acum “Mihai Eminescu” comuna Gorbanesti judetul Botosani:

_ stabunica mea, care mai tot timpul ma duceam pe la bunici o gaseam stand pe iarba la poarta sau in drum langa gard si daca maine as merge pe la ea cred ca tot pe acolo as  gasi-o;

_ marul din “fata casei” , un copac care este acolo de cand ma stiu ….si acum mai tin minte cand tot timpul cand aveam momente libere ma retrageam in “fata casei” care mai degraba e un fel de  ograda in spatele casei un loc mai retras  cu multzi copaci unde ma infruptam din merele acre ale copacului ….iar pt a mai atenua acrimea merelor le combinam cu sare! In acel an era tare inflorit fiind  unul din putinii ani cand l-am vazut asa bogat in rod… asta poate fiind si un semn la ce urma sa se intample putin mai tarziu …

_ eram la unchiul meu … undeva  intr-un sat aproriat de satul bunicilor (defapt putem spune ca este cam acelasi  sat cel putin asa l-am vazut in conceptia mea pana acuma) si copilasii din imagine sunt  verii mei scumpei si dragi! In asemenea sarbatori in zona din care sunt bastinas eu si nu numai se obisnuieste sa se mearga in vizita pe la neamuri  unde desigur ca se aduna rudele si cunostintele si stau la masa , discuta cinstesc un pahar ca doar era o  zi de sarbatoare

_ un ghitelus undeva  in drum aproape de gard intr-un loc care  a avut cam aceeasi utilizare de fiecare data cand aduceam vacile de la camp;

- “la carabusi” … asa eram si eu cand eram mic alturi de varul meu alergam sa prindem carabusi, asteptam se se apropie asfintitul soarelui cand stiam ca ei  apar si fugeam pe campii!    Era ca un fel de joaca dar tare distractiva … incercam sa ii prindeam cu ce aveam la indemana: cu caciulile cu mainile , cu hainele … si de cele mai multe ori  puneam captura in pungi de plastic, cutii de chibrituri, sticle de plastic si ii aduceam la gaiinile din ograda   Si pentru ca tot era prin preajma pastelui nu pot  uita acel obicei in vinerea mare de a se arunca “rachete”: un fel de mingi de cauciuc, haine sau orice material care arde legate de o sarma si care ii dadeam foc  o invarteam si la un moment dat o aruncam cat mai departe … toate acestea intamplandu-se noaptea pe  campie; pe fiecare  deal se observa lumini palpaind … o imagine care cu siguranta iti capteaza atentia!

_poza ce urmeaza imi aminteste tot de copilaria mea cand bunicii aveau multe gaste si eu cu varul meu mergeam “la pascut” cu ele … mai bine zis le pazeam si le corectam drumul Tot in “fata casei” aveam un mic iaz cimentuit in carea aveam grija de fiecare data sa fie apa mai ales cand erau ratuste … ba chiar de multe ori mergeam la pescuit si mai lasam cativa pestisori si in “iezutz”!

_ bisericutza din sat; o constructie din lemn inconjurata de cimitirul satului, aflata undeva apropare de marginea satului!

_ la arat pamantul … ceea ce este surprinzator pentru unii poate , este  modul prin care cei de la tara reusesc sa isi continuie  viatza si sa se adapteze asa de simplu … capacitatea lor de a trece de la o zi de sarbatoare la una normala; astazi cinstesc un paharel ca e sarbatoare  maine dimineatza la  prima oara sunt pe camp facandu-si treburile de parca nimica nu s-a intamplat! Numai o persoana care a trait  in mediul lor poate sa inteleaga cu adevarat ce inseamna acest lucru si sa  aprecieze totul la adevarata lor valoare. Poza de mai jos a fost facuta imediat dupa ce  sarbatoarea pstelui s-a terminat si desi poate pare surprinzator pentru unii… da in 2005 se lucra cu plugul si desigur ca in multe locuri inca se mai lucreaza si acuma  asa pamantul!

_copilasul cu zambetelul de aur; ce mi-a placut cel mai mult si motivul pt care am postat aceste poze este acel copilas scumpel…  cei care apar in imagini sunt: verisorii mei mititei respectiv o matusa de a mea si sa nu uitam desigur de iepurila!