Liniste de toamna

Septembrie 2005  a insemnat pentru mine o perioada foarte linistita …. asta probabil si pentru tot ce s-a intamplat in luna precedenta ! A fost insa o perioada  benefica pana la urma … probabil ca a fost acea perioada pe care cu totii o avem la un moment dat si in care vrem sa fim singuri si departe de toate si de toti. Si asa cum se intampla de obicei in asemenea momente  te manifesti in diverse domenii sau pasiuni care te ajuta sa treci mai usor peste tot ce te framanta si  sa iti gasesti acel echilibru care sa te impinga mai departe… cu noi sperante vise si asteptari.Pozele acelei luni au fost destul de numeroase …  se vede ca si starea de atunci a jucat un rol important la tot ce avea sa surprind cu camera !Si pentru ca am  o  oarecare retinere  in a comenta aceste poze le voi posta asa fara prea multe explicatii . Las imaginiile sa vb … cuvintele nu cred ca  isi mai au rostul:

Ramas bun

“Sa urci pe culme nu-i chiar asha ushor

O zi eshti rege o viatza cershetor

Shi nimeni nu va shti vreodata

Ce ai fii vrut sa fii cu adevarat…

Va las acum ,cat un pic din tot ce shtiu

Va las acum,shi om vedea noi mai tarziu

Va las acum ,dar va pastrez in amintiri

Shi in gandul meu mereu…”

Holograf – Ramas bun

August 2005 nu prevestea nimica deosebit si totusi s-a intampla … se pare ca acea liniste si acele sentimente pe care le aveam in lunile permergatoare nu erau niste simple coincidente! Ce ar mai putea fi spus despre o persoana care nu mai este … doar tot felul de amintiri care vor ramane peste ani si ani! As avea multe de spus … insa nu cred ca pot scrie prin niste simple cuvinte ceea ce am simtit atunci asa ca voi trece direct la pozele facute in acea luna:

• apus de soare undeva intr-un satuc in apropierea orasului Botosani

• imagini din centrul vechi al orasului Botosani

• scrisoare de bun ramas

• rasarit

Liniste suspecta

Luna Iulie a anului 2005 a fost destul de linistita … ba chiar prea linistita si ciudata de parca ceva se simtea in aer! Ca in fiecare an cel mai important eveniment in aceasta luna era si de data aceasta “hramul satului” un fel de sarbatoare locala care insa din pacate nu mai este asa cum era odata … asa cum si acum mai am imagini in memorie de cand eram micutz. Acuma totul se rezuma doar la intalnirea  in familie , mersul la neamuri … muzica , bautura si  bucate care mai decare mai variate; Nu pot uita desigur de  celebrele sarmalutze de muzicantzii care cantau undeva in marginea satului intr-un camp deschis unde se aduna puhoiul de oameni venitzi din diferite locatii invecinate sau nu; de muzica lautareasca cantata de intrumentisti , de balurile ce se organizau seara pana noaptea tarziu , de dansurile si horele care se  dezlantuiau la fiecare schimbare de ritm …. de  masinile cu ingjetata de suc si tot felul de  consumabile  aduse de comerciantzii si buticarii din orash! Asta era insa odata ….  acum incetul cu incetul aceste lucruri s-au schimbat sau mai bine zis s-au acomodat si adaptat la timpul actual … nu degeaba asa zis secol al vitezei … 😀

Singurele poze pe care le-am selectat sunt facute in acea zi de  sarbatoare “Sf. Ilie” zis si  ilie palie datorita faptului ca cei care nu tineau acea sarbatoare si facea  munci agricole urmau sa pateasca tot felul de necazuri si cumpene!

-amintiri din copilarie … asta imi aminteste poza de mai jos; un copil alaturi de un animalutz micutz si pufos 🙂 asa eram si eu candva fie ca nu era neaparat iepurah  ci puisor, ratusca, catelus sau pisicutza! 🙂

-fara titlu … nu as putea sa ii dau un nume acestei poze … pur si simplu fiecare o vede in propriul lui  mod si se gandeste la fel de fel de lucruri sau stari… Tu la ce cuvant te gandesti cand vezi aceasta poza? sau ce itzi exprima?  🙂

Sentimente confuze!

Luna Iunie a anului 2005 a fost destul de confuza cu treceri rapide de la o stare la alta… insa deja eram obisnuit cu astfel de schimbari! 🙂 Pozele de mai jos sunt facute in doua  locatii diferite din mai multe puncte  de vedere: una este facuta in Botosani rescpectiv Suceava;

_era o vreme schimbatoare… defapt in acel an aproape de fiecare data dupa o caldura insuportabila in timpul amiezii urma inevitabil si o mica sau mai mare furtuna! 😀 Poza urmatoare este facuta de la balconul de acasa … un loc in care de fiecare data cand vinea furtuna imi placea sa stau si sa privesc primii stropi de ploaie … reactia oamenilor , totul intr-un fundal sonor dat la maxim care desigur ca se completa cu actiunea! 😉

_la cetate; 2005 pot spune ca este anul cu cele mai multe vizite la cetate… pur si simplu ne adunam mai multi si ne plimbam pe acolo si desigur ca dupa ce en oboseam urcand scarile ne relaxam la terasele din apropiere. 😀

Expeditie in trecut!

Era a doua jumatate a  lunii mai 2005 … se apropria sfanta sarbatoare a pastelui … si am petrecut aceasta sarbatoare retraind nitel unele amintiri din copilaria mea! Faptul ca am ajuns prin locurile unde am copilarit mi-au  aprins in sufletel multe momente frumoase 🙂 o parte din mine inca mai pribegea prin acele locuri , alergand  pe campie … intinzadu-se culcat pe iarba verde si de un miros indubitabil  😀 si privind cerul de un albastru limpede ce numai primavara poate fi vazut… Si totusi acum eram  in alt timp … erau doar amintiri …. si faptul ca oarecum lucrurile nu mai erau la fel imi aprindea in constiinta o urma de regret…

Mare  dreptate avea cine spunea odata sa traiesti clipa …caci cine stie cand te mai intalnesti cu ea, atat de importanta poate fi copilaria este ca si o rampa de lansare , un orizont , o deschidere care itzi creeaza acea alternativa necesara care  mai apoi itzi va defini caracterul!  Mergand pe acolo … privind lucrurile care  nu mai era  asa cum arata odata mi-a  trezit sentimente de nostalgie … insa in cele din urma a fost benifica aceasta intalnire deoarece mi-a aratat de unde am plecat si cred ca aceasta a fost un factor important ce a contribuit la relansarea mea sa zicem …. 2005  fiind primul an ce a  insemnat pt mine un nou drum care se continua   spre ceva pozitiv  din an in an. Din acel an  s-au intamplat multe lucruri si oarecum nu mai sunt aceeasi persoana … m-am schimbat mult asta si poate ca am gasit acea scanteie necesara care sa ma ridice , scanteie care a fost tot timpul in mine  …dar am uitat-o acolo in interior!

Pozele de mai jos sunt facute in acele locuri speciale pt mine si anume sat Varnavoia asa cum se numea odata, acum “Mihai Eminescu” comuna Gorbanesti judetul Botosani:

_ stabunica mea, care mai tot timpul ma duceam pe la bunici o gaseam stand pe iarba la poarta sau in drum langa gard si daca maine as merge pe la ea cred ca tot pe acolo as  gasi-o; 😉

_ marul din “fata casei” , un copac care este acolo de cand ma stiu ….si acum mai tin minte cand tot timpul cand aveam momente libere ma retrageam in “fata casei” care mai degraba e un fel de  ograda in spatele casei 😀 un loc mai retras  cu multzi copaci unde ma infruptam din merele acre ale copacului ….iar pt a mai atenua acrimea merelor le combinam cu sare! In acel an era tare inflorit fiind  unul din putinii ani cand l-am vazut asa bogat in rod… asta poate fiind si un semn la ce urma sa se intample putin mai tarziu …

_ eram la unchiul meu … undeva  intr-un sat aproriat de satul bunicilor (defapt putem spune ca este cam acelasi  sat cel putin asa l-am vazut in conceptia mea pana acuma) si copilasii din imagine sunt  verii mei scumpei si dragi! In asemenea sarbatori in zona din care sunt bastinas eu si nu numai se obisnuieste sa se mearga in vizita pe la neamuri  unde desigur ca se aduna rudele si cunostintele si stau la masa , discuta cinstesc un pahar ca doar era o  zi de sarbatoare 😀

_ un ghitelus 🙂 undeva  in drum aproape de gard intr-un loc care  a avut cam aceeasi utilizare de fiecare data cand aduceam vacile de la camp;

– “la carabusi” … asa eram si eu cand eram mic alturi de varul meu alergam sa prindem carabusi, asteptam se se apropie asfintitul soarelui cand stiam ca ei  apar si fugeam pe campii! 🙂   Era ca un fel de joaca dar tare distractiva … incercam sa ii prindeam cu ce aveam la indemana: cu caciulile cu mainile , cu hainele 😀 … si de cele mai multe ori  puneam captura in pungi de plastic, cutii de chibrituri, sticle de plastic si ii aduceam la gaiinile din ograda 😉  Si pentru ca tot era prin preajma pastelui nu pot  uita acel obicei in vinerea mare de a se arunca “rachete”: un fel de mingi de cauciuc, haine sau orice material care arde legate de o sarma si care ii dadeam foc  o invarteam si la un moment dat o aruncam cat mai departe … toate acestea intamplandu-se noaptea pe  campie; pe fiecare  deal se observa lumini palpaind … o imagine care cu siguranta iti capteaza atentia! 😉

_poza ce urmeaza imi aminteste tot de copilaria mea cand bunicii aveau multe gaste si eu cu varul meu mergeam “la pascut” cu ele … mai bine zis le pazeam si le corectam drumul 😀 Tot in “fata casei” aveam un mic iaz cimentuit in carea aveam grija de fiecare data sa fie apa mai ales cand erau ratuste … ba chiar de multe ori mergeam la pescuit si mai lasam cativa pestisori si in “iezutz”! 😉

_ bisericutza din sat; o constructie din lemn inconjurata de cimitirul satului, aflata undeva apropare de marginea satului!

_ la arat pamantul … ceea ce este surprinzator pentru unii poate , este  modul prin care cei de la tara reusesc sa isi continuie  viatza si sa se adapteze asa de simplu … capacitatea lor de a trece de la o zi de sarbatoare la una normala; astazi cinstesc un paharel ca e sarbatoare  maine dimineatza la  prima oara sunt pe camp facandu-si treburile de parca nimica nu s-a intamplat! Numai o persoana care a trait  in mediul lor poate sa inteleaga cu adevarat ce inseamna acest lucru si sa  aprecieze totul la adevarata lor valoare. Poza de mai jos a fost facuta imediat dupa ce  sarbatoarea pstelui s-a terminat si desi poate pare surprinzator pentru unii… da in 2005 se lucra cu plugul si desigur ca in multe locuri inca se mai lucreaza si acuma  asa pamantul!

_copilasul cu zambetelul de aur; ce mi-a placut cel mai mult si motivul pt care am postat aceste poze este acel copilas scumpel…  🙂 cei care apar in imagini sunt: verisorii mei mititei respectiv o matusa de a mea si sa nu uitam desigur de iepurila! 😀

Pas cu pas!

Urmatoarele poze au fost facute prin mai 2005 in Suceava! Cum  camera o aveam mai tot timpul la disopozitie normal  ca o luam de fiecare data cand aveam ocazia aceasta! Nu conta unde plecam .. nu faceam nimica planificat pur si simplu ma lasam in grija inspiratiei si necunoscutului si asa incetul cu incetul mi-am dezvoltat tot mai mult aceasta pasiune, care insa nu era de atunci ci mai degraba de prin 1998 cand  mi-am cumparat primul aparat cu film cu care am facut primele poze … insa acelea erau limitate :D.

First step!

Totul a inceput cam prin 2005 ,prin luna aprilie cred … cand eu si un coleg  ne-am decis sa ne achizitionam o camera digitala pentru a putea face poze ca sa avem ca amintire anii de studentie …   Am contribuit fiecare la pretul de achizitie … eu cu 75% si respectiv colegul cu restul de bani. Pot spune ca a fost  una dintre primile mele investitii din acea bursa care era destul de consistenta la vremea aceea aproximativ 3mil lei vechi. Normal ca atunci eram destul de extazionat de camera si desigur ca asa au aparut si primele poze… care incetul cu incetul le voi publica aci, pe cele  cat de cat mai reusite; fiecare cu istorioara ei! 😉

Una din primele  poze este facuta la manastirea Sf. Ioan … din cate imi amintesc era a doua zi dupa ce am luat camera … era destul de dimineatza stiu ca colegul a ramas in camera si dormea, iar eu am plecat intr-o prima plimbare cu camera sa fac niste  foto 🙂  .

Tot acolo am imortalizat si prima poza cu manastire (expusa mai jos) … spun prima pt ca de fiecare cand am fost ulterior pe acolo am tot fotografiat aceasta manastire incercand de fiecare dat sa o prind din unghiuri diferite!